Cultura si traditia chineza

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Cultura si traditia chineza

Mesaj  MiiuţaChan la data de Vin Aug 20, 2010 10:52 am

Pe valea fluviului Huang-Go, acum aproximativ 4000 de ani se năştea o civilizaţie înfloritoare, mistică, ce avea să impresioneze peste veacuri cultura europeană. Izolată în mod natural de restul Orientului: în vest, lanţuri de munţi dintre cei mai înalţi din lume au legat-o şi totodată au separat-o de vastă zonă a Tibetului, în nord, gigantică construcţie, Marele Zid Chinezesc, Marea Galbenă în est, şi Marea Chinei în sud, adăpostită de un cadru geografic vast (de la "munţi abrupţi, desert sau stepa, la imense câmpii fertile, jungla sau zone mlăştinoase) dificultăţile de acces în spaţiul Chinei, i-au permis ţării să dezvolte o civilizaţie în cadrul căreia influenţele străine şi popoarele năvălitoare au fost repede asimilate."


In majoritatea ţărilor, "vechiul organism social a dispărut, urmele vieţii de altă dată nu se mai păstrează în mod viu, tradiţii şi forme de cultură noi le-au înlocuit pe cele vechi.

În China însă, aceste soluţii de continuitate există, pot fi urmărite pe parcursul a aproape patru milenii. Tradiţiile, obiceiurile, formele vechi de cultură se păstrează în modalităţi de expresie evoluate, evident, dar asemănătoare celor antice. Pentru chinezi, tradiţia a rămas un rezervor spiritual activ. Civilizaţia creată în mileniul al doilea i.e.n. în valea Fluviului Galben prezintă încă de atunci trăsături distincte fundamental chineze; iar în scrierea chineză de azi se recunoaşte stilizarea pictogramelor de pe "oasele de ghicit"de acum aproape 3500 de ani."

"Tradiţia situează la începuturile istoriei chineze un număr de împăraţi legendări. Astfel, primul împărat, Fu-xi ar fi inventat plasa de pescuit şi laturile vânătorilor; el a început cel dintâi să coacă alimentele, să împartă tara în clanuri şi să domesticească animale. Celui de-al doilea, Sheng-nong, i se atribuie invenţia plugului, cultura cerealelor, stabilirea târgurilor şi descoperirea proprietăţilor curative ale plantalor. Urmează Huang-Ji, care ar fi inventat căruţa şi barcă, arcul şi săgeţile, mortarul şi construirea caselor, scrierea şi cele 12 tonuri muzicale; el ar fi instituit riturile mortuare şi sitemul preţurilor, a împărţit tara în provincii şi a iniţiat creşterea viermilor de mătase. Un caracter mai puţin mitic, mai puţin vag, au ultimii trei:Yao, Shun şi Yu; primului i s-ar datora invenţia îmbrăcăminţii, muzica liturgică, determinarea astronomică a lunilor şi anotimpurilor, lupta contra triburilor Miao, instituirea celor 5 pedepse şi a sistemului funcţionăresc; iar ultimilor doi-organizarea statului, reglarea cursului fluviilor şi turnarea primelor trepieduri de bronz."

Dinastiile Chinei, au influientat de-a lungul secolelor cultura şi civilizaţia acestei ţări. Astfel, cea mai veche dinastie a cărei existenţă este incontestabilă, este dinastia Xia(sau Hia;2205-1766 i.e.n.), succedata de dinastia Shang, din timpul căreia datează inscripţiile pe oase şi pe carapace de broască ţestoasă. Formă de exprimare este foarte laconica ( între 10 şi 65 cuvinte). Un profund sentiment religios datează din această epocă, bazat pe cultul strămoşilor. Regele împarte tara în feude pe care le împarte familiei sale, prietenilor şi unor căpetenii tribale, în schimbul obligaţiei de a-i furniza trupe în caz de război. Regele era şeful cultului de stat. Se construiesc oraşe fortificate, fără importanţă economică însă căci societatea chineză era una agricolă, prin excelenţă, iar creşterea animalelor va avea o importanţă secundară de-a lungul istoriei. Creşterea viermilor fiind de mult cunoscută, mătasea devine, încă de la începutul acestei epoci, un produs tipic al economiei chineze. Statul Shang, primul stat chinez cu o fizionomie politică şi culturală definită, şi care a exercitat o influenţă civilizatorica şi în afara frontierelor sale, s-a prăbuşit din cauza mişcărilor sociale interne, dar şi în urma presiunii triburilor Zhou."


Deşi inferiori din punct de vedere al culturii, regii Zhou au ţinut să fie consideraţi drept urmaşi ai dinastiei Shang, iar ultimul rege al acestei dinastii a fost ţinut pe tron, dar considerat vasal.

Există o perioadă de decadenţă, căreia îi urmează instalarea la conducere a regilor Qin, care introduc o serie de reforme; astfel, Marele Zid a fost reconstruit, cu mari sacrifici umane, pe o mare distanţă, de peste 2500 km, cu numeroase fortăreţe şi turnuri de paza-cea mai impresionantă operă de construcţie a lumii, întrecând chiar piramidele Egiptului. S-au construit drumuri regale, rezervate exclusiv curţii, largi de 75 m, cu pini plantaţi pe margine, numeroase palaturi, parcuri, reşedinţe de vară. Aceasta dinastie a fost însă împotriva culturii şi a intelectualităţii, distrugând cărţi, suprimând gândirea liberă, şcolile private, instrucţiunea devenind monopol de stat.

Epoca Tang a fost perioda de apogeu a civilizaţiei chineze. Toleranţa religioasă de care a dat dovadă aceasta dinastie, a cărei ilustru reprezentant a fost Tai-Zong, a permis răspândirea doctrinelor buddhiste, precum şi a zoroastrismului, a manizeismului şi a misionarilor creştini nestorieni. Viaţa culturală a căpătat un puternic impuls, impuls pe care în acest timp China l-a transmis şi Japoniei, ţinând-o sub influeenta să. A fost epoca de aur a poeziei, epoca în care au trăit cei mai mari poeţi ai Chinei: Li Taibo, Du Fu, Wang Wei, şi în care au apărut marile şcoli de pictură. În secolul al-VIII-lea, biblioteca imperială număra peste 54.000 de volume (când Carol cel Mare nu ştia nici măcar să citească!). Sculptură se eliberează acum de schemele religioase; iar pictura, în special cea de influenţa buddhista, culminează cu celebrele fresce de la Dunhuang. În arta porţelanului se defineşte stilul caracteristic Tang al "celor trei culori"(decoraţia în galben şi verde ,pe fond alb). Textele clasicior gravate pe stele de piatră sunt transferate, cu ajutorul cernelei, pe hârtie. Gravură în lemn (xilografia) devine o artă foarte populară, iar pe la mijlocul secolului al-XI-lea se inventează de către Pi Sheng caracterele tipografice mobile".

"În domeniul cultural, în epoca Shong s-au făcut mari progrese remarcabile. Scrierile s-au răspândit enorm, în mase tot mai largi, graţie invenţiei tiparului, care din secolul XI devine de uz general. Poezia nu s-a ridicat niciodată la nivelul artistic al epocii precedente; dar acum apare genul poeziei scrise, pentru a fi cantata "ci", precum şi un gen literar nou,

asemănător romanului. În artă(mai ales în pictură, cu peisajul monocrom) perioada Shong a fost perioada de aur, aşa cum perioada Tang fusese epoca de aur a poeziei. Epoca Shong este reprezentată de artişti care pictează flori , păsări, figuri umane; dar mai ales de pictori care, folosind tehnica monocromă, întâlnită tot mai frecvent, vor duce peisajul la cele mai înalte culmi ale genului. Astfel este Xing-Hao, pictor de munţi maiestuoşi şi autor al unui celebru tratat de pictură; Li sheng, care pictează cu vigoare arborii şi cu o volubilă spontaneietate scenele; sau Xu Tao -ning, ale cărui peisaje de iarnă au o extraordinară profunzime spaţială. Cel mai mare peisagist chinez este considerat însă Guo Xi :"picturile lui sunt dramatice,abundând în episoade povestite cu vigoare ...o exaltare celebrativă a forţelor grandioase ale naturii mai ales a munţilor, figuraţi eroic şi ocupând scena asemenea unor protagonişti uriaşi..."(A.Gingamino). Estetica picturii chineze , principiile, canoanele şi procedeele ei tehnice sunt fundamental diferite faţă de cele ale picturii europene. Apropiată picturii chineze este doar pictura japoneză care , de alminteri, s-a născut din pictura chineză. Potrivit concepţiei confuciene, un pictor nu poate atinge în artă să sublimul dacă el însuşi, că persoană, nu este un caracter eminamente moral observă G.Rowley; adăugând că, spre deosebire de artă europeană, cea chineză nu leagă această condiţie etică inderogabilă de o premisă de ordin religios. Şi citează în acest sens semnificativele versuri pe care le adresă artistului un cunoscut poet chinez:

"Purifică-ţi inima şi îţi vei spulbera frământările vulgare;

Citeşte mult, spre a pătrunde în taina regescului tărâm al principiilor;

renunţă la faima ta de odinioară şi te vei împlini, puterea ta de cuprindere fiind acum mult mai mare;

Întovărăşeşte-te cu oameni cultivaţi, pentru că astfel să îţi îmbogăţeşti manierele şi stilul."

(Shen Tsung-chien, sec. XVIII)

Pentru chinezi, natura întreagă este pătrunsă de o esenţă divină; în ea se integrează şi din ea se desprinde şi natura umană cerească şi ea, în ultimă instanţă. Un principiu comun de ordine reglează atât mersul Universului, cât şi cel al societăţii umane. Natura şi societatea alcătuiesc o societate intimă. Omul trebuie să îşi conformeze comportamentul potrivit ritmului ordinei cosmice.

"Muzica reflectă armonia naturii şi bazele morale ale societăţii umane; principiul uman sta la baza legilor universului "(R.I.Gruber). Şi în China este evidentă legătură strânsă între muzica şi lirica; cu atât mai mult cu cât fonetica limbii chineze, unde înţelesul cuvântului se schimbă în funcţie de intonaţie, obliga muzica vocală să urmeze într-un mod perfect adecvat intonaţiile vorbirii.

Prezenta la ceremonii religioase şi civile, cât şi în procesul de muncă, muzica chineză s-a păstrat în Cartea Cântecelor sub forma unor melodii datând din secolul VI i.e.n., căci chinezii posedau încă din antichitate un adevărat sistem muzical. În acest sistem vechi, care folosea numai 5 sunete, s-au introdus ulterior alte două trepte suplimentare, ajungându-se în cele din urmă la un sistem muzical de 12 sunete. Muzica chineză se distinge printr-o foarte mare melodicitate; predomina registrele înalte şi de multe ori sunete stridente. Foarte des chinezii foloseau un ritm liber, sincopat, precum şi alternările de măsuri pare cu măsuri impare. Dar, în principal, caracterul timbrelor este determinat de marea varietate a materialelor folosite pentru confecţionarea instrumentelor: piatră, argila, aramă, pielea instrumentelor, lemnul, mătasea, ceea ce dă o mare bogăţie de culori paletei sonore. Între instrumentele cele mai răspândite, un loc principal îl ocupa kin-ul, un instrument de percuţie constând în diferite pietre sonore, care dau un sunet dulce. De asemenea, instrumentul de suflat Cheng, o cutie de rezonanţă cu 12 până la 17 tuburi de bambus cu ancii de metal. Numeroase sunt tipurile de instrumente cu coarde-cu arcuş, ciupite sau de percuţie (clopote, gonguri, tobe, beţe de lemn, lame de fier; instrumente de suflat: flaute diferite, trompete, goarne, ocarina, teracota.

"Revenind la Cartea Cântecelor, acesta este o colecţie de 311 poezii, cele mai vechi datând din secolul IX i.e.n. .Temele acestora sunt foarte diverse: cântece pentru sacrificii sau diferite ceremonii agrare, poeme descriptive, episoade de viaţă rurală, bucăţi satirice, nupţiale, idile, cântece de dragoste, de dor, de muncă, de război, etc. China n-a creat mari poeme epice, dar în lipsa acestora, ansamblul bucăţilor din Cartea Cântecelor reconstituie cadrul complex al vieţii ţăranilor, supusă calamitaţilor, dezastrelor războiului sau abuzurilor, corupţiei şi rapacităţii stăpânilor şi slujbaşilor lor:

"Cum trăiesc în libertate gâştele sălbatice

Odihnindu-se în arborii stufoşi ai fluviului Yu!

Dar noi, ţăranii, niciodată odihnindu-ne, veşnic lucrând pentru stăpân,

Nu ne putem nici măcar semăna meiul sau cultiva orezul."



Prin varietatea temelor şi intensitatea sentimentului, prin naturaleţea desăvârşită a tonului şi plasticitatea imaginilor, prin spontaneitatea notaţiei detaliilor de viaţa zilnică şi prospeţimea permanentului sentiment al naturii , Cartea Cântecelor reconstituie imaginea cea mai fidelă a vieţii şi mentalităţii poporului chinez. Totodată, constituind tradiţia cea mai de preţ şi mai autentică, a exercitat o influenţă profundă şi continuă asupra poeziei chineze de mai târziu.

Primul mare poet cunoscut, Qu - Yuan a participat activ la viaţa politică. În amplul poem Tainele, a poetizat tradiţii, mituri şi legende . Dragostea de ţară şi deznădejdea surghiunului la care a fost supus-in dizgraţie find-, şi-au găsit o patetică expresie în ode, elegii şi în cele 370 de versuri ale operei sale capitale, Li Sao(Tristeţea înstrăinării):

"Ah,nu-i nimeni în ţara asta să mă înţeleagă!

De ce să mă mai ducă, atunci, dorul spre ea?

Ah, nu mai e nici un sfetnic s-o slujească cu credinţă,

De aceea, alege-voi şi eu drumul lui Peng -Hien..."

"Despre Li -Bo (cunoscut şi sub numele de Li- Băi,n.a.) se spune că ar fi fost un copil precoce, care citea clasicii la o vârstă destul de fragedă. Retras pe muntele Min, el studiază daoismul că pustnic. În 724 , la Shandong formează un cerc literar, "Cei 6 Trândavi din crângul de bambus", nume menit să amintească de "Cei 7 Înţelepţi din crângul de bambus", daoistii din familia Jin"(p.300)

Li -Bo a devenit poetul cel mai popular în Europa. Poezia sa, spiritual joc de imaginaţie, sta alături de o poezie a tristeţilor nelămurite, într-o tonalitate de elegie intimistă; tema iubirii, în poeme în care fineţea notaţiei se dizolvă în puritatea sentimentului, alături de temă frecventă a contemplaţiei calme, visătoare şi voluptuoasa a naturii -ca în Plimbare tristă:

"Lacul Nan-hu leagănă luna de toamnă

ce se oglindeşte în apele verzui.

Vâslitul lopeţilor mele a tulburat

cântecul de dragoste pe care nuferii îl cântau Lunii."

Pentru chinezi, cel mai mare poet al tuturor timpurilor este Du Fu. Într-adevăr, Du Fu este superior contemporanilor săi prin vibrantă profunzime a sentimentului pe care i-au dat-o suferinţa şi mizeria. Ceea ce pătrunde chiar şi în scurtele poeme cu intenţii iniţiale de pastel:

"Chiar şi florile par a vărsa lacrimi,

Îndurerate de vitregia acestor vremuri;

iar păsările tac întristate, auzind suspinele

oamenilor când se despart de cei care le sunt dragi..."

Geniu mai puţin spontan decât Li Bo, Du Fu este mult superior. Obişnuinţa vieţii de mizerie l-a învăţat să observe şi să simtă suferinţa altora. Şi în multă din poemele sale sunt tablouri în care geme durerea oamenilor"(Kaltenmark). Celebre sunt în acest sens poemele ciclului Satul Ciang, în care şi ororile războiului şi rânduielile nedrepte îi ocazionează accente de revoltă şi de durere:

"Căci în vreme ce bucătăriile bogătaşilor

se-mbata de aburii bucatelor alese,

afară, pe câmpul de luptă al vieţi,

osemintele omului sărac se înălbesc, risipite..."

(traduceri O.D.)

Începuturile prozei literare chineze se situează în perioada dinastiei Tang. Din această perioadă datează primele opere în limbă vorbită curent. Cel dintâi roman chinez, Peştera Zânelor(Ciang Tzu), a devenit foarte popular în Coreea şi Japonia. Dar marile romane chineze datează din timpul dinastiei Ming:Pe ţărmul fluviului (narează întâmplări prin care trec răzvrătiţii), Romanul celor trei regate, (roman istoric), romanul de moravuri:Floarea de prun din vasul de aur. Capodopera nuvelisticii sunt nuvelele lui Pu Song-ling.

Teatrul chinez îşi are originea în ceremoniile religioase care erau însoţite de coruri şi dansuri rituale. În secolele XIII-XIV i se fixează regulile: o piesă avea 4 acte, rolurile erau în număr fix de 9, personajele declamau în timp ce unul din ele cânta, -partile cantate îndeplinind oarecum funcţia pe care o avea la greci corul-. În epoca Ming teatrul nu mai avea un caracter de joc popular, ci de divertisment pentru uzul aristocraţiei, jocul era mai rafinat, subiectele distinse, toate personajele alternau recitarea cu părţi cantate. Din numeroasele piese rămase din această perioadă, sunt de remarcat: Chitara şi Pavilionul bujorilor.

În timpul dinastiei manciuriene, teatrul chinez continua tradiţiile din epocă anterioară, dar capăta un caracter net popular şi ami realist. Drama Evantaiului cu flori de piersic, de pildă, prezintă aspecte din viaţa de corupţie a epocii. O caracteristică a teatrului chinez: actorul face uz de un bogat repertoriu de gesturi care au un sens simbolic, jocul lui fiind convenţional şi stilizat, alteori retoric, excesiv.

Aşadar cultura chineză a antichităţii şi a epocilor următoare a fost o cultură înfloritoare, foarte avansată în raport cu acele timpuri, deosebită prin complexitatea, dar şi prin misticismul ce domina sufletul oamenilor cu ochi piezişi şi cu piele galbenă. Civilizaţia lor a evoluat, neţinând cont de marele conflicte din lumea întreagă, adăpostită de un cadru geografic ce a favorizat-o şi dezavantajat-o în acelaşi timp, izolând-o de restul lumii. Alături de popoarele europene, de egipteni, chinezii au dezvoltat o cultură bogată, care a însemnat un pas imens în dezvoltarea întregului glob. Astfel, europenii, americanii, au preluat de la chinezi o serie de obiecte (tiparul, cerneală, sistemul ecuatorial folosit în astronomia modernă, orologiul mecanic, hârtia), tehnici(procedeele de foraj, creşterea viermilor de mătase), numeroşi arbori, plante şi flori(piersicul, portocalul, bujorul, etc).

De asemenea, adoptarea sau imitarea arhitecturii şi grădinilor chineze, a mobilelor, picturilor şi porţelanurilor chineze au contribuit la rafinarea gustului artistic; iar cultul chinezilor pentru natură, cunoscut şi apreciat acum de europeni prin produsele lor artistice, a contribuit la exaltarea sentimentului naturii pe care îl va promova scoala romantică.

"Chinezii nu au conceput niciodată puterile supranaturale într-o formă umană. În reprezentările lor religioase, zeiţele erau simboluri abstracte, aproape geometrice. Când au început să proslăvească Cerul, ei nu l-au personificat niciodată pe stăpânul universului şi nici nu i-au dat un chip."

La chinezi, "totul este cuprins într-o durată ce depăşeşte şi totodată înglobează timpul unei existenţe individuale. Oamenii sunt moştenitorii faptelor lor, spune Buddha... Ceea ce avem de gând să facem, ceea ce plănuim, ceea ce ne munceşte slujeşte drept sprijin conştiinţei noastre, şi pe asta se întemeiază ea."


avatar
MiiuţaChan
Admin
Admin

Mesaje : 148
Data de inscriere : 18/08/2010
Varsta : 25
Localizare : Nirvana

http://x-tremesubteam.forumer.ro

Sus In jos

Re: Cultura si traditia chineza

Mesaj  Sandra la data de Mar Aug 24, 2010 1:42 am

ce mult mi-au placut versurile alea:) merci mult de info Miiuta-chan>Very Happy<
avatar
Sandra
Admin
Admin

Mesaje : 301
Data de inscriere : 20/08/2010
Varsta : 25

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum